...specialistul in somnul copilului

Scumpa mea mamica,

Au trecut deja 6 luni de zile de la prima noastra imbratisare si, pentru ca avem o relatie senzationala, simt ca pot vorbi deschis cu tine despre ceva extrem de important pentru mine: somnul meu.

Stiu ca nu-ti doresti altceva decat sa-mi fie mie bine. De pe norisorul pe care stateam cand te-am ales sa-mi fii mama, am vazut ca esti capabila de cele mai mari sacrificii. Asa crezi tu ca e bine, sa te pui mereu pe planul doi. Ei, si exact asta este mitul pe care vreau sa-l distrugem impreuna ca, de-a lungul calatoriei noastre mama-copil, sa ne miram din ce in ce mai mult de cat de simpla poate sa fie interactiunea noastra.

Toata lumea vorbeste acum despre atasament. Iar tu te-ai panicat si nu ma mai lasi din brate, stai langa mine non-stop, te sperii si cand intorc capul dinspre tine. Dar, mami, nu este nevoie sa stai tot timpul lipita de mine. Am nevoie de tine sa ma schimbi si sa ma hranesti, sa te joci cu mine, dar imi trebuie si un pic de spatiu. Nu poti sa nu recunosti ca ne cam sufocam reciproc acum.

Stiu, ti se pare ca incerc sa te educ. Poate, intr-un fel, asa si este. A venit vremea sa scap si eu de maraiala. Sa-ti spun si de ce mi se intampla asta: sunt obosit, mami. Noaptea, ma trezesc din ora in ora si plang, caci nu stiu sa adorm la loc. Nu e ceva cu care ma nasc, e ceva care am nevoie sa invat. Eu stiu sa trag de tine, sa te pun sa ma legeni si sa-mi canti, numai ca tu esti prea obosita sa mai faci asta cum trebuie, iar eu sunt epuizat de somn, de dorinta de a dormi, de pofta de liniste. Invata-ma ce sa fac sa stau linistit in patutul meu, sa nu mai am nevoie de tine la fiecare respiratie. Sincer sa fiu, as vrea sa incerc si eu sa fac lucruri singurel, fara ca tu sa te implici prea mult. Tu trebuie sa fii sfatuitorul sef, omul din umbra descoperirilor mele, nu fusta in spatele careia ma ascund la fiecare boare de vant. Mi-e sete de curaj si tu ma poti ghida spre locul din mine unde izvoraste.

Plang. Uneori mai si plang. Nu mi-o lua in nume de rau, dar mi se intampla atatea, incat ajung sa fiu un pic frustrat. Ma dezvolt si e bine ca esti langa mine, insa nu-mi inabusi toate emotiile, nu le acoperi, am nevoie doar sa ma asculti, nu-mi distrage atentia ca apoi cand o sa ma fac mare o sa-mi distrag atentia de la emotii, eventual uitandu-ma la televizor si mancand.

Stii tu, draga mamica, clipele dulci cand ma pui la somn in timpul zilei? Sunt senzationale, cu o singura obiectie: e prea multa lumina. Lumina aia imi mangaie pleoapele atat de ghidus, ca ma invita la joaca, nu la somn. Sigur, ti-as putea spune ca nu se secreta melatonina, hormonul somnului, in prezenta luminii, dar te-ai speria de cat de destept sunt. Trage, te rog, jaluzelele, si lasa-ma sa adorm in liniste. Si inca ceva: nu ma pune la somnicul de dupa-amiaza prea tarziu in pat, fiindca nu mai pot dormi seara. Lasa ceva timp la mijloc, sa am vreme sa ma umplu de experiente pe care sa mi le asez apoi frumos in minte in somnul odihnitor de noapte.

Apoi ma deranjeaza foarte tare ca te vad obosita. Ai cearcane, stai aplecata de spate, uneori cu privirea in gol. Si vad ca iti pierzi repede rabdarea, nu ai timp sa te bucuri de nimic. De exemplu, eu cand vad o frunza cazand din copac, imi place sa ma uit cum cade lin pana la pamant si nu pierd nicio clipa din leganarea ei. Tu nu ai cum sa te linistesti suficient sa vezi frumusetea in evenimente dintr-astea mici. Esti mereu pe fuga si te-am si auzit ca i-ai zis lui tati ca tu faci totul, ca nu mai ai timp de nimic, ca ai vrea sa-ti iei lumea-n cap. Cum adica? De ce?

Eu cred ca tie, de fapt, iti este somn. Si cred ca si mie imi este somn. Uite, asta este o chestie la care trebuie amandoi sa ne perfectionam. Dormim impreuna, ne privim in ochi si ne dragalim, numai ca, noaptea, ne cam impiedicam unul pe celalalt. Prietenul meu Rares mi-a gangurit ca mama lui doarme cu tati lui si asa, amandoi parintii sunt fericiti. Tati nostru pare uneori cam singur. Sa stii ca iti dau voie sa stai si cu el. Ai fost langa mine mereu si stiu ca acesta este locul tau toata viata, de acum incolo. Numai ca simt ca avem nevoie de cateva reglaje fine pentru a ne implini viata mai frumos.

Cand esti fericita, imi canti, ma alinti frumos, dansezi cu mine in brate si sunt si eu foarte fericit. Din pacate, nu faci asta foarte des. Te las sa te rupi un pic din programul nostru zilnic, pentru ca, atunci cand te vei intoarce, sa ti se para nou si frumos. Vreau sa-ti fie un pic dor de mine.

Te pup si somn usor!

Copilul tau drag

Bebedoarme este specialistul in somnul copilului cu varsta cuprinsa intre 0 si 10 ani. Credinta noastra este ca prin odihna ii oferim copilului sansa sa fie mai vesel, mai sanatos si mai fericit. Oricare ar fi problema legata de somnul copilului tau, iti vom oferi suportul educational si emotional necesar indeplinirii obiectivelor tale. Experienta noastra, pregatirea in domeniu, precum si perspectiva multidisciplinara din care privim somnul, ne vor ajuta sa gasim impreuna solutii indiferent de tipul de parenting ales.