...specialistul in somnul copilului

Acesta este una dintre intrebarile pe care le-am tot primit pe grupul de Facebook Bebe Doarme. Raspunsul este unul complex, iar problema poate fi privita din mai multe perspective.

Circula o serie de mituri in ceea ce priveste lupta copiilor cu somnul. Voi enumara doar cateva dintre ele: pentru ca nu este suficient de obosit, pentru ca a dormit ziua si daca nu ar dormi ziua nu s-ar mai lupta cu somnul de seara, pentru ca asa sunt copiii, pentru ca vor sa faca in ciuda adultilor si alte asemenea.

In realitate, pot fi mai multe surse pentru lupta aceasta a copiilor si voi incerca sa le elucidez plecand de la niste intebari:

In cat timp este normal sa adoarma un copil?

Intre 5 si 20 de minute, cam atat ar trebui, in mod normal, sa ii ia unui copil sa adoarma

Lupta de la culcare a copiilor este similara cu insomnia adultilor?

Insomnia este declarata atunci cand incercam sa dormim si nu reusim timp de 30 de minute. Si in cazul copiilor exista situatii cand isi doresc sa doarma, dar nu pot. Putem vorbi uneori de insomnie la copii sau cazuri de tranzitie de la doua somnuri la un somn, cand corpul nu le da suficiente ajutoare la unul din somnuri si, desi celelalte conditii sunt indeplinite, copilul nu adoarme. Totusi, lupta la culcare a copiilor este ceva distinct. Nu este vorba ca cei mici incearca sa adoarma si nu reusesc, ci, mai degraba, ca se opun pur si simplu somnului. 

Toti copiii se lupta cu somnul?

As zice ca nu, nu toti copiii se lupta cu somnul. Diferenta majora este data de temperament. Copiii foarte curiosi, foarte atenti la universul care ii inconjoara, care par ca nu au buton de stop, au tendinta de a se lupta cu somnul. Somnul pentru ei nu este o prioritate. Poate doar atunci cand sunt franti de-a dreptul, cand merg la extrema si corpul ajunge sa le dea “shut down”, inceteaza sa se mai lupte. Cealalta categorie de copii tinde sa-si asculte semnalele corpului. Sunt cei pe care ii vedem prin diverse filmulete amuzante ca adorm la masa. Aceia tind sa nu se lupte cu somnul. Lupta poate aparea doar in anumite conditii, cand cresc in varsta sau intr-o situatie in care isi doresc sa petreaca mai mult timp cu parintii si au anumiti disturbatori emotionali.

Putem face ceva pentru a reduce lupta copiilor cu somnul?

Putem reduce lupta cu somnul daca intelegem cu ce temperament avem de-a face si nu ii lasam pe ei sa isi faca program dupa cum vor, daca le cream noi un buton de stop. Important este sa intelegem ca nu trebuie sa ne asteptam sa faca ei singuri ceva in sensul acesta. Ar fi nerealist.  

Lupta copiilor cu somnul scade cu varsta?

Depinde. De cele mai multe ori insa creste cu varsta, pentru ca apar mai multi factori distractori, pentru ca invata ca exista alternative. Daca stiu ca limitele sunt flexibile, daca nu petrec suficient timp cu noi pe parcursul zilei, pot ajunge sa impinga mai mult somnul si, mai ales, daca avem asteptari sa se culce o data cu adultii si ajung seara la culcare foarte obositi.

Lupta cu somnului de zi si cu somnul de seara difera?

Copiii mici, pana in 4 luni, se lupta mai putin cu somnul in prima parte a zilei si mai mult seara. Lupta la somnul de zi se poate accentua pe masura ce trecem de 6 luni si dupa 9-10 luni cand, la unii copii, scade si ajutorul pe care il primesc la somn, dar si pe masura ce le creste activitatea in timpul zilei, intre somnuri. Peste 2 ani, la unii copii, incepe sa creasca din nou lupta la somnul de zi si sa scada cea de seara. Sunt si cazuri cand, dupa 2 ani, se pot lupta cu ambele somnuri si zi si noapte, ceea ce face foarte dificila sarcina pentru parinti.

Care sunt principalii factori care fac ca cel mic sa se lupte cu somnul?

In afara de temperament as preciza urmatorii factori:

• Oboseala. Cu cat un copil este mai obosit, cu atat se lupta mai mult cu somnul, pentru ca in acel moment corpul are mai multa adrenalina, iar asta nu il ajuta, ci il incurca.
• Lipsa unei rutine sau/si reducerea stimulilor inainte de somn. Copiii care sunt curiosi si nu isi asculta semnele corpului sa-si incetineasca activitatile, risca sa se suprastimuleaze singuri si sa aiba exces de adrenalina in corp.
• Conectarea redusa cu adultul. Asta inseamna fie ca parintele nu a fost prezent cu copilul in timpul zilei si atunci mersul la culcare devine o lupta intre conectare si somn, iar conectarea primeaza, fie ca parintele este prezent fizic, dar nu si mental, fiind intr-o stare de supravietuire, fara multe resurse, pe pilot automat, si atunci, in lipsa conectarii, apare comportamentul de agatare a copilului de adult si nu se poate relaxa sa se culce. Relaxarea poate aparea doar dupa ce se conecteaza si se simte in siguranta.
• Copilul are o incarcare emotionala de peste zi. Daca atunci cand el se supara, se frustreaza, atentia ii este distrasa (copiii curioasi sunt foarte usor de distras) si emotiile nu mai sunt descarcate, ii va fi mult mai greu la somn. Acest lucru se intampla mai ales cand parintele are un discomfort cu plansul copilului sau cand este pe pilot automat si nu constientizeaza ca nu ii permite celui mic sa-si manifeste emotiile. As sublinia ca dupa varsta de 11 luni, copiii pot chiar sa-si inhibe manifestarea acelor emotii de tristete si furie, daca ele pericliteaza relatia cu parintii. Asadar, copiii pot invata foarte devreme sa renunte la ei pentru adulti, pentru ca doar asa inteleg ei ca pot supravietui.
• Alimente care stimuleaza sistemul nervos, de principiu, cacao si zahar.
• Daca este prea cald si temperatura corpului nu poate sa scada, adormirea este mai greoaie.
• Mai pot fi si alti factori biologici: fierul si magneziu redus pot duce la lupte cu somnul, uneori sindromul picioarelor nelinistite si viemisorii pot si ei influenta negativ adormirea.

Ce putem face sa reducem lupta cu somnul?

Pentru a raspunde la intrebare, trebuie sa intelegem ca:

• lupta este diferita daca asocierea este in controlul copilului
• la copiii alaptati, atunci cand asocierea de adormire cu sanul este puternica, lupta de regula este mai mica, pentru ca ei primesc hormoni ajutatori atunci cand sug
• daca copilul adoarme singur, lupta nu prea exista, insa pe masura ce creste se pune accentul pe factorii din mediu si pe reducerea/lipsa conectarii si impinsul limitei
• sunt anumite salturi mentale care pot creste lupta cu somnul. De exemplu, saltul de la varsta de 1 an la 1 an si 3 luni, cand incep sa perceapa diverse lucruri si se accentueaza la 1 an si jumatate, cand toate incep sa verifice validitatea tuturor regulilor la care au fost expusi pana atunci

Deci ce e de facut:

• Asigurati-va ca dorm atat cat au nevoie si ca sunt odihniti.
• Asigurati-va ca ceasul biologic e setat, iar ora de trezire nu variaza.
• Nu tineti cu dintii de o ora fixa de culcare seara, ci raportati-va la nevoia lor de somn, daca au de recuperat somn din ziua respectiva sau din alta zi.
• Reduceti stimulii cu 20-30 inainte de somn (nici baia nu ar trebui sa se faca inainte de somn).
• Urmati rutina de somn atat la somnurile de zi cat si la cele de seara.
• Asigurati-va ca voi sunteti echilibrati, daca nu sunteti, faceti ceva in acest sens.
• Permiteti-le sa isi exprime emotiile.
• Faceti intuneric la somnul de zi, dupa 6 saptamani.
• Pastrati limitele si dati mereu aceleasi raspunsuri legate de somn. Daca aveti raspunsuri diferite, vor intelege ca pot sa ceara si sa ceara, iar asta va conduce la lupta cu somnul.
• In cazul in care nu leaga primele 3 ore ale somnului nocturn, puteti sa investigati si ale cauze biologice.
• De retinut ca cei mici nu sunt pregatiti sa renunte la somnul de zi inainte de varsta de 3 ani.

 Uneori, copiii nu dorm bine noaptea. Se trezesc des sau stau mai mult treji, adorm greu sau au somnuri prea scurte ori prea agitate, adorm doar in brate, doar leganat, doar in carucior sau doar la san. Si atunci te intrebi daca e normal sa fie asa, daca faci bine ceea ce faci si te simti prinsa intre dorinta de a schimba lucrurile si un sentiment de vinovatie. Inteleg perfect cum e. Prin unele dintre aceste probleme am trecut si eu personal, prin altele am ajutat parinti sa treaca. Asadar, daca esti in cautarea unor raspunsuri si a unor solutii la problemele de somn, si nu stii ce serviciu ti se potriveste cauta aici. Eu sunt aici pentru tine, sa te ajut sa fiti odihniti si echilibrati.