...specialistul in somnul copilului

Este foarte important sa facem o distinctie foarte clara intre atasamentul parental si teoria atasamentului. Prima dintre ele, Attachment Parenting-ul (AP) (atasament parental), este unul dintre cele mai recente curente in parenting. Este cea mai populara filosofie in randul femeilor educate. Teoria atasamentului sau Attachment Theory arata cum se formeaza atasamentele in relatii, pornind de la relatia primordiala copil-parinte.

Inainte de toate, cateva precizari:

1. respect dreptul fiecarui parinte de a-si alege modul de crestere a copilului;

2. este important sa intelegem ca dezvoltarea unei relatii sigure de atasament intre noi si copiii nostri nu se obtine doar aplicand tipul parental Attachment Parenting;

3. este bine ca toata lumea sa fie informata inainte de a alege stilul de parenting la care adera si acesta sa fie in linie cu valorile familiei, ajutand-o, per ansamblu, sa fie in echilibru;

4. recunosc ca nu ma consider un suporter al Attachment Parenting-ului, dar, cum spuneam mai sus, fiecare are dreptul la propriile alegeri. Sunt, in schimb, partizana Teoriei atasamentului si sustin cu toata convingerea importanta relatiei si conexiunii intre adult si copil. In plus, sunt adepta disciplinei pozitive si, nu in ultimul rand, al respectarii nevoilor fiecarui membru al familiei, fiecare dintre ei fiind la fel de important.

Attachment Parenting (AP)

Termenul de ¨Attachment Parenting¨ a fost creat de dr. Sears si prezentat in cartea sa ¨The Baby Book¨. Sears a dezvoltat acest concept ca forma de contraatac la filosofia de parenting anterioara. Se credea, pana atunci, ca parintii nu trebuie sa-si ia copiii in brate, pentru a nu-i alinta.

Bineinteles ca trebuie sa ne alintam si sa ne iubim copiii. Numai ca, in anumite situatii, AP pare a fi ajuns in extrema cealalta. In mare, Sears sugereaza respectarea a 7 reguli:

 -conexiune la nastere (birth bonding),

- alaptare la san (breastfeeding),

- purtatul bebelusului (baby wearing),

- impartirea patului (bed-sharing),

- citirea plansetelor bebelusului (belief in your baby’s cries),

- atentie la specialistii in bebelusi (beware of baby trainers),

- echilibru (balance).

Femeile atrase de AP simt, de obicei, ca nebunia vietii moderne nu este un mediu propice cresterii copiilor. Cauta sa ajunga la un mod mai ¨natural¨ de parenting. Asa ca arunca o privire inspre culturile mai primitive din lumea in curs de dezvoltare pentru a se inspira. In aceste regiuni, femeile alapteaza la san si isi poarta copiii in spate, in timp ce muncesc la camp. Intreaga familie doarme in acelasi pat, nu pentru ca asa vor membrii ei, ci pentru ca acestia sunt saraci. Se recomanda astfel, urmand argumentarea oferita, ca acesta ar fi modul de viata pe care ar trebui sa ni-l asumam cu totii. Se pune deci o presiune foarte mare asupra mamelor care incearca sa ajunga la un echilibru, care vor sa-si implineasca si nevoile lor de femei sau de cuplu, nu doar pe cele ale copilului.

Sears si altii sustin ca bebelusii AP sunt mai destepti, mai sanatosi, mai independenti, mai bine crescuti, mai iubitori, cu abilitati lingvistice mai bune... si lista continua.

In teorie suna bine, dar va propunem si cateva obiectii:

 1. Se bazeaza pe frica

AP se bazeaza pe frica. Se joaca cu insecuritatile parintilor. Parintii se ingrijoreaza ca alegerile pe care le fac le vor rani copiii. AP face o treaba foarte buna convingandu-i de ceea ce se va intampla. Promoveaza frica de atasamentul nesigur. Dar acesta este doar un caz extrem, al copiilor care au fost neglijati sau abuzati sau a celor a caror mama sufera de depresie post-partum (sau alte probleme de sanatate mentala) care o face sa fie distanta si necomunicativa cu bebelusul.

Majoritatea parintilor nu intra in aceste categorii si majoritatea bebelusilor nu au probleme de conexiune cu parintii lor. Nu exista studii prin care sa se compare copiii AP cu alti copii.

 2. Nu este acelasi lucru cu teoria atasamentului.

Acest aspect va fi discutat in partea despre teoria atsamentului.

 3.    Este impotriva sleep training-ului.

S-a scris mult si nu neaparat foarte bine despre somnul bebelusului. Sears nu face nicio exceptie. Exista astfel articole alarmante, conform carora, metodele de sleep training – inclusiv controversata ¨cry it out¨ – sunt periculoase. Autorii lor spun ca aceste tehnici cauzeaza stres si niveluri ridicate de cortizol, care duc la afectiuni neuronale si afecteaza legatura parinte-copil. Nimic demonstrabil stiintific. Va recomand sa cititi acest articol pentru a intelege de ce.

In schimb, dovezile in sprijinul sleep training-ului sunt nenumarate. Academia Americana de Medicina a Somnului a trecut in revista literatura de specialitate pe acest subiect si a descoperit ca 17 din 19 studii arata ca metoda cry it out si alte metode de sleep training sunt eficiente in reducerea trezirilor de noapte si a rezistentei la adormire. Puteti citi mai multe despre stresul si invatarea abilitatii de autolinistire in cadrul acestui articol.

Niciunul dintre studii nu a aratat efecte negative ale sleep training-ului. In 2012, cercetatorii americani au desfasurat un test clinic in care au fost implicati 173 de copii de 6 ani care trecusera prin sleep training ca bebelusi. Au analizat apropierea parinte-copil, sanatatea psihologica, dezvoltarea emotionala si atasamentul parental. Nu au descoperit diferente intre copiii supusi la sleep training si ceilalti.

Si sa nu uitam importanta unui bun somn de noapte! Lipsa somnului duce la efecte negative, iar studiile sugereaza ca:

 - bebelusii privati de somn devin copii privati de somn,

- efectele privarii de somn constau in afectarea creierului (mai precis reglarea emotiilor si gandirea logica),

- parintii privati de somn se descurca mai greu la citirea indiciilor emotionale, sunt mai putin expresivi emotional, ceea ce poate afecta atasamentul parinte-copil.

 4. Este impotriva laptelui praf.

Alaptatul la san este bun. Sunt in mare fan al alaptatului la san si sustin mamele sa alapteze, atata timp cat ele si copilului lor se gasesc in echilibru. Ar trebui sa alaptam la san. Laptele de mama este facut pentru bebelusi si are beneficii pe termen scurt masurabile pentru bebelusi, mai ales pentru nou-nascuti si prematuri. Si laptele praf este facut pentru bebelusi, numai ca nu de trupul nostru si este si el bun cand nu exista laptele matern. Unele femei nu pot alapta, altele aleg sa nu o faca si asta este in regula. Este vital sa nu le facem sa se simta vinovate, ci, mai degraba, sa le incurajam sa se relaxeze si sa dea o sansa reala alaptarii. In plus, recunosc, sunt fanul alaptarii la cerere, insa e bine sa plecam de la niste delimitari clare. Daca sanul este folosit pentru orice cerere, atunci el va primi multe asocieri. Cand este folosit abuziv pentru linistire, nu-i lasam copilului oportunitatea sa-si dezvolte abilitatile interne de autolinistire, atat de importante pentru dezvoltarea sa emotionala sanatoasa.

Nu in ultimul rand, modul in care iti alaptezi copilul nu dicteaza atasamentul. Acesta din urma se bazeaza pe o relatie pozitiva cu copilul, nu pe modul de hranire si nu exista niciun studiu sa sustina contrariul.

 5. Purtatul copilului nu este esential.

Sunt grozave toate dispozitivele de purtare a copilului. Multi le folosesc, ca si mine, de altfel. Ma ajutau atunci cand trebuia sa-l iau pe cel mare de la gradinita si nu mai foloseam carutul. Iti ia din greutatea de pe brate si te poti misca in voie. Poti ajunge in locuri inaccesibile cu caruciorul. Poti adormi copilul mergand. Sunt bune mai ales in primele luni de viata, daca cel mic are colici si vrea sa fie tinut si leganat mereu.

Dar nu sunt necesare atasamentului. Nu trebuie sa fii fizic atasat de copil 24/7. Este in regula sa-ti pui copilul intr-un loc sigur si sa-ti continui treburile. Poti vorbi cu copilul si din celalalt colt al camerei, poti avea contact vizual cu el, ii poti zambi sau canta. Iar copilul trebuie sa invete si sa se rostogoleasca, sa se tarasca etc. Daca previi aceste experiente, ii afectezi dezvoltarea.

6.Este putin antifeminist

Sustinatorii AP cred ca cel mai bun mod prin care o mama poate fi un bun parinte este sa ramana in contact constant cu copilul. Adica sa stea acasa. Dar, pentru multe femei, acest lucru nu este posibil. Unele femei isi doresc si simt nevoia sa faca si alte lucruri, iar asta nu inseamna ca acei copii nu-si vor dezvolta un atasament sigur.

7. Nevoia cuplului este uitata

Nevoile copilului sunt puse pe primul plan si ale cuplului sunt uitate/suspendate. Creste astfel riscul de divort in primii ani de casatorie, din cauza rupturii dintre parteneri.

Este posibil ca o mama sa-si alapteze tot timpul copilul, sa-l poarte strans lipit de corpul ei si totusi sa nu formeze un atasament sigur. Si asta pentru ca nu-i ofera atentie pozitiva in mod regulat. Acest lucru se poate intampla daca mama isi doreste sa faca ce fac ceilalti pentru copii, insa, in interior, nu este 100% in regula. In mintea ei se da o lupta, simte ca nevoile ei ca mama sunt incalcate si poate ajunge la depresie. Nu se va mai forma un atasament sigur, pentru ca mama nu mai poate vedea semnele pe care i le da copilului, nu-i mai poate raspunde acestuia cand isi exprima nevoile si emotiile.

Si, da, putem sa avem mame care nu alapteaza mult copilul (din diverse motive care nici nu conteaza), care se intorc devreme la serviciu (stau acasa doar 6 luni), care il pun pe copil in patutul lui, il invata sa adoarma singur, oferindu-i rutine zilnice si care formeaza un atasament sigur cu copilul lor.

Conteaza mai degraba sa fii un parinte prezent, constient, iubitor, care interactioneaza pozitiv cu copilul, il face sa rada, il alina cand ii trebuie. Acestea sunt lucrurile care conteaza cu adevarat pentru a forma un atasament sigur.

Haideti sa aflam mai multe despre Teoria atasamentului.

Attachment Theory /Teoria atasamentului

Psihoanalistul britanic John Bowlby a dezvoltat teoria atasamentului cand a incercat sa inteleaga nemultumirea intensa experimentata de copiii separati de parintii lor. A observat ca cei mici afiseaza comportamente cum ar fi plansul, agatatul de parinti si incercarea disperata de a preveni separarea sau de a restabili proximitatea fata de un parinte lipsa. A postulat ideea ca aceste comportamente sunt raspunsuri adaptive la separarea de un simbol al atasamentului – cineva care le ofera sprijin, protectie si care ii ingrijeste (pentru ca puii de om depind de adulti pentru supravietuire).

Sistemul atasamentului se invarte in jurul intrebarii: este simbolul atasamentului in apropiere, accesibil si atent? Daca da, copilul se simte iubit, in siguranta si increzator si doreste sa exploreze, sa se joace cu altii si sa fie sociabil. Daca raspunsul este nu, atunci copilul devine anxios si vocal.

Bowlby a recunoscut ca exista diferente individuale in ceea ce priveste modul in care copiii evalueaza accesibilitatea simbolului atasamentului si cum isi regleaza comportamentul ca raspuns la amenintari.

Cercetarile ulterioare au inceput sa analizeze separarea copil-parinte, pentru a intelege aceste diferente individuale. Mary Ainsworth a elaborat tehnica ¨The Strange Situation¨: bebelusi de 12 luni si parintii lor au fost adusi in laborator si sistematic separati si reuniti. Majoritatea copiilor (aproape 60%) s-au suparat la plecarea parintilor, dar s-au linistit imediat cand acestia s-au intors.

Acesti copii sunt increzatori. Altii (20% sau mai putin) sunt foarte agitati la despartire si, la reunire, au dificultati in a se linisti si chiar se maniaza pe parintele care i-a parasit. Ei sunt anxiosii.

Si aproape 20% dintre copii nu par prea afectati de separare si, la reunire, rareori evita contactul cu parintele, chiar lasand jucariile in favoarea acestuia. Acesti copii sunt cei care evita anxietatea.

Adica sunt trei tipuri de copii, diferentele individuale aparand ca urmare a interactiunilor parinte-copil in primul an de viata al acestuia din urma. Copiii increzatori au parinti care le raspund nevoilor. Copiii nesiguri au parinti insensibili, inconsecventi sau care ii neglijeaza.

Cu alte cuvinte, un atasament sigur se formeaza cand parintele ii acorda atentie copilului. Trebuie sa raspunda nevoilor acestuia intr-o maniera pozitiva. Niciun cuvant despre alaptare, purtarea bebelusui sau impartirea patului.

Putem sa formam o conectare mai buna cu copilul in felul urmator:

1. Pana la varsta de 6 luni copilul sa aiba un singur "ingrijitor" primar care are grija de el. Cand exista un singur ingrijitor primar, sunt sanse mai mari se se formeze un atasament sigur. A nu se intelege ca tatal nu trebuie sa se implice, insa mama poate fi ingrijitorul primar si tatal cel secundar;

2. Se asigura rutine sincronizate pentru mancare, somn si stimulare, in special in primele luni de viata. A nu se intelege program, ci, mai degraba, luam in considerare ritmurile copilului si ordinea efectuarii acestor rutine;

3. Copilului i se zambeste, copilul este luat in brate si i se arata afectiune copilului in mod regulat;

4. Se actioneaza consecvent ca raspuns la ceea ce il deranjeaza pe copil. Dar acest sfat vine cu un avertisment: cercetarile arata ca, atunci cand mamele foarte atente raspund instantaneu copilului la fiecare soapta, strigat si sughit, acesta devine mai putin atasat. Lectia de invatat: copilul reactioneaza sub asteptari la sufocare. Aceasta impiedica independenta si inhiba procesul de invatare in vederea autocalmarii;

5. Relatia cu copilul este una cu 2 sensuri;

6. Emotiile copilului sunt acceptate si acesta este linistit cand este suparat. Te asiguri ca se simte in siguranta. Daniel Siegel sustine in acest fel teoria celor 4 S: Safe, Secure, Seen, Soothed.

7. Este OK si daca nu esti un parinte perfect, este in regula si normal daca nu citesti corect toate nevoile si emotiile si nu raspunzi in mod corespunzator tot timpul. Daca o faci in cel putin 30% dintre cazuri, copilul isi va forma un atasament sigur.

Desi o sa ma repet, voi spune din nou: nu vreau sa fiu inteleasa gresit, nu sunt impotriva Attachment Parenting-ului. Acesta este o alegere individuala si eu o respect pe a fiecaruia in parte. Mi se pare normal insa sa fim corect informati si sa stim ca nu este singurul mod in care se poate forma un atasamentul sigur. Trebuie sa stim cum se formeaza acesta si sa gasim acel mod care functioneaza pentru familia noastra. As spune in incheiere ca, daca noi, ca mame, nu suntem in echilibru cu noi insine si cu mediul nostru, ne este imposibil sa putem, la randul nostru, sa oferim echilibru.

Referinte:

Intreaba-l pe Dr Sears – Attachment Parenting
http://www.askdrsears.com/topics/parenting/attachment-parenting

Extras curs: Teoria atasamentului
http://www.open.edu/openlearn/body-mind/childhood-youth/childhood-and-youth-studies/childhood/course-extract-attachment-theory

Scurta trecere in revista a teoriei atasamentului adultilor si cercetare
https://internal.psychology.illinois.edu/~rcfraley/attachment.htm

Mame si tati suficient de buni: Separarea faptelor de fictiune in ceea ce priveste atasamentul parinte-copil
http://www.cehd.umn.edu/ceed/publications/tipsheets/…/attachmentfactorfiction.pdf

Stiinta din spatele Dr. Sears: Se sutine aceasta?
http://ideas.time.com/2012/05/10/the-science-behind-dr-sears-does-it-stand-up/

O revista se alatura curentului Dr. Sears si spune ca sleep training-ul este periculos. Stiinta spune contrariul.
http://www.slate.com/…/clinical_lactation_jumps_on_the_dr_sears_bandwagon_to_say_sleep_training.html

Tratamentul comportamental al problemelor de la somn si al trezirilor nocturne la bebelusi si copiii mici
http://www.journalsleep.org/ViewAbstract.aspx?pid=26636

Analiza dupa cinci ani a pericolelor si beneficiilor interventiilor comportamentale asupra somnului bebelusilor: Testare aleatorie
http://pediatrics.aappublications.org/content/130/4/643.long

Problemele somnului in copilaria timpurie: continuitati, factori predictivi si corelari comportamentale
http://pediatrics.aappublications.org/content/80/5/664

Privarea de somn si functionarea neurocomportamentala a copiilor
http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0167876013001906

Privarea de somn impiedica recunoasterea corecta a emotiilor umane
http://www.journalsleep.org/viewabstract.aspx?pid=27729

Imbunatatirea somnului bebelusilor si sanatatea mentala materna: grup de testari aleatorii
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2083609/

Depresia si anxietatea materna de-a lungul anului postpartum si implicarea sociala a bebelusului, reglarea fricii si reactivitatea stresului
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/19625979

Este sanul cel mai bun? Estimarea efectelor alaptarii pe termen lung asupra sanatatii copilului si a starii lui de bine in Statele Unite folosind comparatii cu fratii
http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0277953614000549

Riscuri ?i maternitate in campania nationala de constientizare a alaptarii
http://jhppl.dukejournals.org/content/32/4/595.full.pdf+html

Cinci moduri de creare a atasamentului sigur cu bebelusul tau… fara a imparti acelasi pat

http://mentalhealthmomblog.com/2011/07/15/five-ways-to-have-a-secure-attachment-with-your-baby%E2%80%A6without-sharing-your-bed/

Zece probleme legate de Attachment Parenting

http://respectfulparent.com/ten-problems-attachment-parenting/

Bebedoarme este specialistul in somnul copilului cu varsta cuprinsa intre 0 si 10 ani. Credinta noastra este ca prin odihna ii oferim copilului sansa sa fie mai vesel, mai sanatos si mai fericit. Oricare ar fi problema legata de somnul copilului tau, iti vom oferi suportul educational si emotional necesar indeplinirii obiectivelor tale. Experienta noastra, pregatirea in domeniu, precum si perspectiva multidisciplinara din care privim somnul, ne vor ajuta sa gasim impreuna solutii indiferent de tipul de parenting ales.