...specialistul in somnul copilului

Raspunsurile la intrebari au fost oferite de Marti Erickson, Ph.D., Director Irving B. Harris Training Programs University of Minnesota din cadrul emisiunii “Good Enough Mums”

De ce este atasamentul asa de important?

Cercetarile au demonstrat influenta puternica pe care calitatea atasamentului dintre un copil si cei care au grija de el o are asupra asteptarilor copilului in privinta relatiilor si, prin urmare, in privinta a ceea ce acesta simte si afiseaza intr-o relatie cu alti adulti si cu cei de varsta lui. Copiii cu un atasament sigur la varsta de un an sunt mai predispusi sa fie increzatori, cooperanti, calzi si in stare sa-si administreze emotiile si impulsurile in moduri acceptabile la varste mai inaintate.

Cum se dezvolta atasamentul?

Atasamentul se dezvolta, in mod normal, gradual, de-a lungul primului an de viata al copilului si este produsul interactiunilor repetate intre bebelus si persoana care il ingrijeste. Cand bebelusul da un semn sau un indiciu, cum ar fi plansul, brate intinse sau un zambet, persoana care il ingrijeste raspunde cald, bland si cu sensibilitate, iar bebelusul incepe sa se simta in siguranta. Bebelusul invata ca poate avea increde in persoana aceea. Chiar daca nu are cuvintele necesare la indemana, ii poate spune cum se simte si de ce are nevoie si va fi auzit.

Cum stiu daca atasamentul dintre mine si copilul meu este unul securizat?

Exista doua semnale principale care atesta acest lucru: 1) bebelusul apeleaza la tine de fiecare data cand este trist si isi gaseste alinare in bratele tale; 2) bebelusul te foloseste ca baza de siguranta de unde pleaca sa exploreze mediul si unde se intoarce periodic pentru a-si consolida increderea.

Cum arata un atasament nesecurizat?

Depinde de tiparul specific al grijii lipsite de sensibilitate experimentate de copil. Un copil supus unei ingrijiri lipsite de predictibilitate, sporadica, va deveni anxios si hipervigilent si nu va experimenta de teama ca nu va fi nimeni acolo sa-l ajute si sa-l sprijine. Un copil al carui parinte este distant si care nu raspunde nevoilor lui se va inchide in sine si se va comporta de parca nici nu are nevoie de parinte – adesea nici nu pare suparat cand parintele il paraseste si evita contactul cu acesta cand parintele se intoarce. Ulterior, acest tipar se transforma in comportament agresiv, lipsit de maleabilitate si empatie. Cercetatorii au identificat si asa-numitul atasament dezorganizat, care este adesea observat la bebelusii ai caror parinti sunt amenintatori in comportamentul lor fata de copil. Aceste copii par pierduti atunci cand vine vorba de a cauta alinare si atentie la parinti.

Daca ma duc la serviciu, copilului ii va fi mai greu sa-si construiasca un atasament sigur?

Desi multi oameni au opinii puternice in aceasta privinta, cercetarile arata ca daca mama (sau tatal) lucreaza sau nu in afara casei si daca bebe merge sau nu la cresa are putina influenta asupra calitatii atasamentului parinte-copil. Calitatea atasamentului este insa data de sensibilitatea, de disponibilitatea emotionala a parintelui. Bineinteles, daca parintele este foarte stresat la slujba sau pleaca de acasa perioade lungi de timp, se poate compromite calitatea atasamentului parinte-copil.

Este necesar sa se respecte o metoda a “attachment parenting-ului” (de exemplu, co-sleeping, alaptare la san, purtarea bebelusului in sling) pentru a obtine un atasament sigur?

“Attachment parenting-ul” a devenit o miscare foarte populara in ultimii ani, dar cercetarile privind atasamentul nu ofera nicio dovada ca o astfel de abordare este necesara pentru un atasament solid, securizat. Cu siguranta, alaptarea la san are multe beneficii. Si bebelusilor le place sa fie tinuti in brate, sa fie aproape de un parinte iubitor. Dar, dincolo de caldura si sensibilitatea necesare atunci cand trebuie sa se raspunda nevoilor bebelusului, nu exista nicio reteta clara pentru un atasament sigur si exista o plaja larga de libertate pentru alegerea modurilor de dormit, de hranit si de cat de mult se poate tine un bebelus in brate. Parintii trebuie sa descopere impreuna un aranjament care le va permite sa se simta odihniti si relaxati pentru a fi emotional disponibili sa-si iubeasca si sa se bucure de bebelusul lor.

Si ce se intampla daca lucrurile nu au mers prea bine intre mine si bebelusul meu, iar acum acesta are 4 sau 5 ani? Ce pot face sa recuperez primele luni in primii ani de viata ai sai?

Daca bebelusul tau nu a invatat sa se simta sigur in primii doi ani de viata – poate pentru ca ai avut depresie sau foarte mult stres in viata ta sau, pur si simplu, nu ai stiut cum sa vii in intampinarea nevoilor copilului, nu este prea tarziu sa-ti ajuti copilul sa se simta mai sigur. Poate dura ceva mai mult si va trebui sa depui un efort mai mare, acum ca ai un copil mai mare. Trebuie sa-i oferi dragoste si confort, sa-ti aloci timp sa te joci cu el si sa explorati impreuna intr-o maniera care respecta interesele si curiozitatea copilului si sa creezi rituali predictibile in jurul orei de somn, a meselor si altor sarcini zilnice care sa-l ajute pe copil sa dobandeasca incredere. Fa si spune lucruri pentru a-i da copilului de stire ca il ai tot timpul in mintea si inima ta, chiar si atunci cand esti departe. De exemplu, poti sa-i aduci o mica supriza cand vii din oras si sa il suni in fiecare seara cand doarme la bunici pentru a-i spune noapte buna. Daca observi ca nu isi face prieteni sau nu are un simt al independentei normal la varsta lui, poti apela la un psiholog specializat in relatia parinte-copil, doar pentru a te asigura ca faci tot ce se poate pentru a a-l ajuta sa-si dezvolte securitatea emotionala.

Daca parintii mei nu au putut sa-mi ofere un atasament sigur – sau poate chiar m-au abuzat sau neglijat, ce pot face sa evit repetarea acelorasi tipare in cazul copilului meu?

Cercetarile in privinta atasamentului ofera vesti incurajatoare parintilor care au o istorie neplacuta in privinta relatiilor. Studiile arata ca cel mai important este cum am ajuns sa ne gandim cu privire la relatiile trecute. Negarea lucrurilor dureroase care au avut loc in copilarie nu face altceva decat sa creasca riscul trecerii durerii la generatia urmatoare. In schimb, trebuie sa se acopere urmatorii pasi: 1) confruntarea lucrurilor dureroase; 2) recunoasterea acelor lucruri care inca te influenteaza, mai ales in momentele de stres (de exemplu, dupa o zi grea la munca sau o cearta urata cu sotul, poti auzi vocea mamei iesind pe gura ta, spunand lucruri dureroase catre copil, cuvinte pe care ai jurat sa nu le spui niciodata); 3) alege intentionat lucrurile pe care vrei sa i le lasi mostenire copilului si cele pe care vrei sa le lasi in urma – si vorbeste despre aceste alegeri cu sotul tau, cu un prieten, un terapeut care poate monitoriza ce se intampla intre tine si copilul tau; 4) aduna toate resursele disponibile de care ai nevoie pentru a depasi acele alegeri, inclusiv informatii solide despre dezvoltarea copilului si parenting pozitiv, dar si sprijin emotional puternic pentru tine.

Daca am sarcina multipla (gemeni), este posibil sa asigur un atasament corespunzator pentru fiecare bebelus in parte?

Pentru ca bebelusii nu au nevoie de atentie constanta, individuala, este cu siguranta posibil sa asiguri atasamentul (desi este foarte posibil sa fii mai obosita). Parintii cu gemeni, tripleti etc. vor folosi mai mult interactiunea la distanta, ceea ce inseamna, de exemplu, ca se vor uita in cealalta parte a camerei, la nevoie, vor zambi si vor vorbi sau ii vor canta unui bebelus, in timp ce pe celalalt il hranesc. Si pot deveni foarte creativi pentru a se asigura ca bebelusii primesc raspuns rapid cand dau semne ca au nevoie sa fie hraniti sau pusi la somn. Bineinteles, si intre bebelusi se dezvolta un tip de atasament si asta poate juca un rol important in dezvoltarea lor.

Sunt destul de sigura ca eu si fiica mea am avut parte de un atasament sigur cand era un bebelus, caci intotdeauna venea la mine cand avea nevoie de alinare, de confort. Dar acum are 2 ani si are reactii negative la adresa mea cand strangem jucariile sau se pregateste de culcare si pare sa-l prefere pe tatal ei. Asta inseamna ca avem o problema de atasament?

Nu, inseamna ca ai un copil de 2 ani. Este tipic sa se indeparteze de figura 1 de atasament (de obicei, dar nu intotdeauna, mama). Fiica ta lucreaza acum la importanta sarcina de dezvoltare personala care consta in afirmarea autonomiei sau independentei si are nevoie sa-ti arate ca are vointa proprie. (face asta si prin a-ti spune NU sau refuzand sa-si stranga jucariile). (Bineinteles ca trebuie sa stabilesti limite cand face asta – dar asta este un subiect pe care-l vom tratat separat.) Dupa ce a fost atat de apropiata de tine ca bebelus, cand aproape erai, in mintea ei, singura persoana din lume, acum arata ca este si ea o persoana distincta. Si este minunat ca are si o alta persoana la care sa apeleze cand se indeparteaza de tine. In lunile si anii care vor urma, cu ajutorul tau, va gasi un echilibru. Si va continua toata viata sa se bazeze pe tine pentru confort si incurajare, atunci cand se va confrunta cu provocarile vietii.

Eu si sotul meu avem pareri contrare privind alinarea plansului bebelusului. El crede in cry-it-out, sa nu ajungem la alintare, dar eu cred ca bebe ne spune ceva si trebuie sa vedem despre ce este vorba. Ce spune cercetarea despre atasament in aceasta privinta?

Mitul alintarii persista inca, desi cercetarile arata ca, atunci cand un bebe plange si i se raspunde consecvente si cu sensibilitate, va plange mai putin pana la sfarsitul primului an de viata. Iar, in perioada prescolara si dincolo de ea, va deveni mai independent si mai cooperant. (Nu este deci exact opusul a ceea ce numim copil alintat?!) Pe baza acestor cercetari, majoritatea expertilor in dezvoltarea copilului ii sfatuiesc pe parinti sa nu lase bebelusii sa planga mai mult de cateva minute. Dar asta nu inseamna ca parintele trebuie sa alerge si sa ridice in brate copilul de fiecare data cand scanceste. In schimb, daca nu trebuie hranit sau schimbat, se poate pune mana pe burtica, i se poate vorbi pe un ton dulce, poate fi infasat sau i se poate pune muzica calma. Iata doar cateva lucruri care-l pot invata pe bebe cum sa se linisteasca singur.

(daca doriti sa cititi mai mult despre stresul copilului, va invit sa parcurgeti acest articol, iar daca vrei sa aflati mai multe detalii despre tipurile de sleep training puteti gasi detalii in cadrul acestui articol)

Am adoptat un bebelus de 3 luni si, pentru ca tot auzim de problema atasamentului, ne intrebam daca ne vom lovi si noi de ea.

Cu cat un bebelus este plasat mai repede in familia adoptiva, cu atat este mai putin probabil sa aiba probleme care rezulta din viata la orfelinat. La trei luni de zile este inca foarte mic din punctul de vedere al atasamentului. Povestea este cu totul alta daca ar fi avut un an, desi si atunci, cu grija multa, un copil isi dezvolta atasament sigur cu parintii adoptivi. (Cu cat copilul este mai mare la varsta adoptiei, in special daca nu a fost ingrijit corespunzator, cu atat mai dificile vor fi problemele legate de atasament.)

Uneori, un bebelus mic poate intampina probleme la stabilirea atasamentului din cauza altor probleme neidentificate sau ascunse de familia adoptiva. De exemplu, un bebelus subnutrit sau expus substantelor toxice in perioada prenatala poate suferi daune neurologice care interfereaza cu variate aspecte ale dezvoltarii, inclusiv cea legata de atasament. Este deci intelept sa se obtina cat mai multe informatii despre istoria bebelusului si sa se colaboreze strans cu un pediatru pentru a-i monitoriza dezvoltarea si a identifica posibile probleme.

Raspunsurile la intrebari au fost oferite de Marti Erickson, Ph.D., Director Irving B. Harris Training Programs University of Minnesota

Sursa: http://www.cehd.umn.edu/ceed/publications/tipsheets/ericksontipsheets/attachmentfactorfiction.pdf

Este important sa ne gasim echilibrul, sa nu vrem sa fim mame perfecte (sa vrei sa fii parinte perfect poate dauna la fel de mult copilului ca si cand ai fi un parinte neimplicat). Sa fii o mama/tata suficient de buna/bun /”good enough mom/dad” este de ajuns pentru copilul tau. Asa ca, din prisma somnului, alegeti varianta care vi se potriveste voua ca familie, astfel incat fiecare membru al familiei sa aiba parte de echilibru si sa i se ia in considerare nevoile.

Bebedoarme este specialistul in somnul copilului cu varsta cuprinsa intre 0 si 10 ani. Credinta noastra este ca prin odihna ii oferim copilului sansa sa fie mai vesel, mai sanatos si mai fericit. Oricare ar fi problema legata de somnul copilului tau, iti vom oferi suportul educational si emotional necesar indeplinirii obiectivelor tale. Experienta noastra, pregatirea in domeniu, precum si perspectiva multidisciplinara din care privim somnul, ne vor ajuta sa gasim impreuna solutii indiferent de tipul de parenting ales.