...specialistul in somnul copilului

Desi eu nu sunt o adepta a CIO pur (am aplicat aceasta tehnica de 4 ori in 2 ani de zile) mi se pare totusi normal sa atrag atentia atunci cand se trage o concluzie gresita. Ca si metode eu lucrez mai mult cu metoda mai gentile („camping out”, „put up put down”) dar si cu variante de CIO modificate (um ar fi plansul controlat) si nu in ultimul rand cu metode super gentile, graduale in care ajungem la obiectivul nostru in pasi foarte mici, in care plansul copilului este consolat de prezenta parintelui, alegerea metodei facanduse luand in considerare tipul de parenting ales de parinte, temperament si varsta copilului.

Intorcandu-ne la studiu incrimonator, acesta a avut loc in anul 2012 (Middlemiss Infant Sleep Trening Study) privind sleep training-ul si nivelurile de cortizol ale cuplului mama-copil a primit un feedback pozitiv masiv. El a fost citat de adversarii sleep training-ului ca dovada suprema impotriva acestei abordari, sustinand ca sleep training-ul are efecte daunatoare asupra bebelusilor.

Daca nu sunteti familiarizati cu studiul in sine, iata mai jos un scurt rezumat:

Cercetatorii au monitorizat 25 de copii (cu varste cuprinse intre patru si zece luni de viata) de-a lungul unui program de sleep training care a durat cinci zile. In tot acest timp s-a folosit metoda de a pune bebelusul la somn si de a nu raspunde la plansul lui (cunoscut de multa lume ca CIO pur). Nivelurile de cortizol atat ale mamei, cat si ale copilului au fost masurate in prima si in a treia zi a studiului, inainte de initierea unei rutine a somnului si apoi la 20 de minute dupa ce copilul adormise.

In prima seara a programului de sleep training, bebelusii au manifestat un comportament de stres (plans). Atat mamele, dar si bebelusii au inregistrat niveluri ridicate de cortizol. In a treia noapte a programului, bebelusii nu au mai avut acelasi comportament de stres, dar, totusi, nivelurile lor de cortizol au ramas ridicate. Nivelurile de cortizol ale mamelor au scazut in absenta plansului bebelusilor.

Concluziile evidentiate de rezumatul studiului:

1. sleep training-ul cauzeaza un raspuns de stres in cazul bebelusilor chiar daca nu se observa suferinta manifestata comportamental (plansul, de exemplu);
2. sleep training-ul cauzeaza o disociere intre raspunsurile comportamentale si psihologice ale copiilor; si
3. atunci cand un copil manifesta un raspuns comportamental la situatia neplacuta, raspunsurile traduse in nivelurile de cortizol ale copilului si ale mamei devin asincronizate (implicatiile fiind faptul ca mama nu mai este conectata suferintei bebelusului).

Concluzii destul de ‚grele’, nu?

Nici eu nu detin un bagaj stiintific consistent in spate, numai ca sunt capabila sa descopar unele lacune ale acestei cercetari, pana intr-acolo incat ma minunez cum un astfel de studiu a ajuns sa fie publicat intr-o revista medicala.

Si iata si de ce acest studiu nu demonstreaza nimic:

Esantionul este prea mic. Nu putem trage concluzii ample de la un esantion de 25 de mame si copiii lor. Imaginati-va ca ies in strada si aplic un sondaj in randul a 25 de mame selectate aleatoriu sa aflu daca bebelusii lor dorm toata noaptea la varsta de un an. Sa presupunem ca 12 dintre ele spun ca bebelusii lor chiar dorm toata noaptea, iar eu trag apoi concluzia ca 48% dintre bebelusi dorm toata noaptea la un an. Va dati seama ce ridicola as parea?

Surorile medicale au fost responsabile cu adormirea bebelusilor. Expunerea la o rutina noua de somn, intr-un mediu nefamiliar, cu un strain (in locul unui parinte iubitor) poate duce la cresterea nivelurilor de cortizol. Indepartarea mamei din rutian de somn condce la acelasi efect.

Nu exista grup de control. Studiul acopera un grup de mame si bebelusii lor ce sunt observati si testati in timp ce sunt supusi sleep training-ului intr-un mediu de laborator. Nu exista un alt grup de mame si bebelusi ce este studiat simultan in timp ce aplica sleep training-ul acasa, niciun grup de mame si bebelusi studiati in laborator fara a fi supusi unui program de sleep training. Se pot umple pagini intregi demonstrandu-se de ce aceasta punere in scena este problematica. Fara grupuri de control, datele obtinute din acest studiu sunt inutile, pentru ca nu exista niciun mod prin care putem afla ce alte variabile in afara sleep training-ului au contribuit la rezultatele obtinute si in ce masura.

Nivelurile de cortizol au fost ridicate in prima zi a studiului, inainte de a incepe rutina de somn. Ceea ce sugereaza ca stresul (fie acut sau cronic) a fost prezent inainte de a incepe procesul de slepp training. Nivelurile ridicate de cortizol pot sa fi fost cauzate de o varietate de factori, inclusiv acela ca mama si bebelusul se aflau intr-un mediu nefamiliar (laboratorul), atingerea copiilor de catre necunoscuti (asistente medicale), anxietatea mamei sau chiar privarea cronica de somn; un lucru este cert: bebelusii nu au manifestat niveluri ridicate de cortizol ca raspuns la procesul de “cry it out” care nu fusese inca initiat.

Nivelurile de cortizol nu au aratat o crestere semnificativa fata de perioada inainte de somn. Acesti bebelusi si mamele lor aveau niveluri ridicate de cortizol inainte de inceperea procesului de sleep training si acestea nu au crescut ca rezultat al procesului de “crying it out” nici in prima zi, nici in a treia.

Nivelurile de cortizol au fost masurate doar in doua momente – imediat inainte de rutina de somn si la 20 de minute dupa adormire. Nu au existat masuratori facute de-a lungul noptii pentru a stabili daca nivelurile au ramas ridicate (fata de normele ritmurilor circadiene), odata ce somnul a fost bine stabilit.

Nivelurile de cortizol au fost masurate doar in prima si a treia zi a unui program de sleep training de cinci zile. Da, pur si simplu s-au saturat de masurat si inregistrat date dupa ce au parcurs 60% din studiu. Poate ca, in ziua a patra, nivelurile de cortizol ale bebelusilor s-au intors la normal si soncronia mama-copil a fost restabilita? Sau poate nu. In orice caz, ar fi trebuit sa existe masuratori facute si in ultima zi a studiului. Aceasta a fost o scapare (deliberata) majora, caci nimeni nu poate sustine ca exista disociere intre nivelurile de hormoni si comportamentul bebelusilor sau intre nivelurile de hormoni ale mamelor si bebelusilor doar pe baza datelor preluate intr-un singur moment de-a lungul unei eprioade de cinci zile.

Studiul nu face nicio distinctie intre nivelurile ridicate de cortizol acute si cronice. Cele cronice, nu acute, sunt responsabile pentru efecte daunatoare asupra dezvoltarii copilului. Cercetatorii de la Universitatea Harvard, Centru de Studii privind Dezvoltarea Copilului, afirma ca activarea prelungita a sistemelor de raspuns la stres din organism poate fi daunatoare, dar o oarecare doza de stres este o parte normala a vietii. A invata cum sa reactionezi la stres este o etapa de dezvoltare importanta. Nu avem nevoie sa ne ingrijoram in privinta stresului pozitiv care este de scurta durata sau a stresului tolerabil care este mai serios, dar atenuat prin sustinerea celor dragi.

Nivelurile de cortizol sunt o concluzie de natura clinica si nu demonstreaza neaparat raul produs. Cortizolul este produs de glanda suprarenala, nu numai ca raspuns la stres, ci si ca raspuns la ritmurile circadiene. Exista variatii naturale ale fluxului de cortizol si de-a lungul zilei, nivelurile maxime inregistrandu-se in jurul orei 8:00 AM si cele minime intre miezul noptii si 4:00 AM. Foarte mult cortizol este secretat in conditiile unui stres temporar (ceea ce include nu doar stresul negativ, ci si pe cel ‚pozitiv’, cum ar fi practicarea unui sport). Niveluri ridicate de cortizol apar si ca raspuns la stresori ce se manifesta o perioada mai mare de timp, cum ar fi stresul posttraumatic si privarea cumulata de somn.

Perioadele de disonanta temporara a sicroniei endocrine mama-copil se intampla in mod normal de-a lungul unei evolutii firesti a acestuia din urma. Nu este ceva daunator, nu afecteaza atasamentul, ci este parte a procesului de adaptare.

Vorbim deci de un studiu gandit si aplicat prost care pare proiectat fix pentru a demonstra un anumit punct de vedere, fara a lua in considerare validitatea procesului stiintific. In plus chiar daca prin absurd aceste date ar fi corecte si intradevar s-a intampla asta, concluzia acest studiu este extrapolat la orice tip de sleep training, ceea ce este super eronat.

Bebedoarme este specialistul in somnul copilului cu varsta cuprinsa intre 0 si 10 ani. Credinta noastra este ca prin odihna ii oferim copilului sansa sa fie mai vesel, mai sanatos si mai fericit. Oricare ar fi problema legata de somnul copilului tau, iti vom oferi suportul educational si emotional necesar indeplinirii obiectivelor tale. Experienta noastra, pregatirea in domeniu, precum si perspectiva multidisciplinara din care privim somnul, ne vor ajuta sa gasim impreuna solutii indiferent de tipul de parenting ales.

Poti gasi mai multe detalii despre serviciile de consultanta aici. Daca nu ai gasit ceea ce iti doreai sa afli contacteaza-ne sau programeaza-ti un apel de 15 minute sa ne cunoastem.

Va doresc sa dormiti bine si sa va gasiti echilibrul in familie!

Mona